nazar definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenazar
- Vezi aici mai multe rimenazar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunaz
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuzar
nazấr (persoană) s. m., pl. nazấri substantiv masculinnazâr
nazír și nazî́r m. (turc. ar. nazyr, inspector). Vechĭ. Comandantu uneĭ cetățĭ turceștĭ: naziru Brăileĭ. Șefu vătavilor de plaĭ. Inspector, supraveghetor. Vătav de Țiganĭ domneștĭ. V. raĭa, pîrcălab. substantiv masculinnazir
NAZẤR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația Țărilor Române; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzir. substantiv masculinnazâr
nazár (nazáruri), s. n. – Bunăvoință, favoare. Tc. (arab.) nazar (Roesler 600; Șeineanu, II, 271; Lokotsch 1564), cf. ngr. ναζάρι. Sec. XVIII, înv. substantiv neutrunazar
1) nazár n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] nazar). Vechĭ. Favoare, grație. A avea la nazar, a avea în grație. substantiv neutrunazar
2) nazár V. năzar. substantiv neutrunazar
năzar și nazar n., pl. urĭ (vsl. nazorŭ, bănuĭală. V. năzărește). Năzărire. spaimă: cal cu năzar. substantiv neutrunăzar
nazár (favoare) (înv.) s. n., pl. nazáruri substantiv neutrunazar
nazàr n. 1. favoare: ministrul m´are la nazar AL.; 2. nărav (vorbind de caii deochiați): cal cu nazar. [Turc. NAZAR, grație, deochiu, lit. privire fascinatoare]. substantiv neutrunazàr
NAZÁR, nazaruri, s. n. (Înv.) Favoare, hatâr. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecție, bunăvoință (cuiva), a avea (pe cineva) în grație. – Din tc. nazar. substantiv neutrunazar
năzar și nazar n., pl. urĭ (vsl. nazorŭ, bănuĭală. V. năzărește). Năzărire. spaimă: cal cu năzar. temporarnăzar
năzărì v. a vedea confuz, a-i părea cuiva: îi se năzare nu știu ce NEGR. [Slav. NAZIRATI (v. zare)]. verb tranzitivnăzărì
năzărì v. a prinde frică, vorbind de caii cu nărav. [V. nazar]. verb tranzitivnăzărì
!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră verb tranzitivnăzări
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati. verb tranzitivnăzări
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinazar
| nazar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nazar | nazarul |
| plural | nazaruri | nazarurile | |
| genitiv-dativ | singular | nazar | nazarului |
| plural | nazaruri | nazarurilor | |