naz definitie

NAZ- v. nazo-. substantiv neutrunaz

naz (názuri), s. n. – 1. (Înv.) Pretenție. – 2. Capriciu, moft. – Mr. naje, pl. năzi. Tc. (per.) naz (Șeineanu, II, 270; Lokotsch 1563), cf. ngr. νάζί, alb. nas (Meyer 298). – Der. năzuros, adj. (capricios, mofturos, nemulțumit). substantiv neutrunaz

naz n., pl. urĭ (turc. [d. pers] naz, afectare, mofturĭ; ngr. nazi). Fam. Mofturĭ, capriciĭ: copiĭ plinĭ de nazurĭ. A face nazurĭ, a face mofturĭ, a te opune din capriciŭ: sătulu face nazurĭ la mîncare; cînd eraĭ bogat, făceaĭ nazurĭ. substantiv neutrunaz

naz n. (întrebuințat la pl.] 1. caprițiu: îi făcea toate voile și nazurile; 2. moft: a face nazuri. [Turc. NAZ]. substantiv neutrunaz

nazuri s. n. pl. (pop.) capricii, mofturi, toane substantiv neutrunazuri

NÁZURI s. n. pl. (Fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz. substantiv neutrunazuri

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios. substantiv neutruafacenazuri