NAVO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) navă”. [Var. navi-. / < lat. navis]. invariabilnavo
NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus]. substantiv femininnavă
NÁVĂ s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat și echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor. 2. aeronavă. ♦ ~ cosmică = astronavă. 3. partea centrală a unei biserici creștine; naos, nefă. (< fr., it. nave, lat. navis) substantiv femininnavă
* návă f., pl. e și năvĭ (lat. navis, corabie, vgr. naûs, scr. nâu-s, vgerm. nacho. V. nautic, înot 2). Rar. Corabie. substantiv femininnavă
návă s. f., g.-d. art. návei; pl. náve substantiv femininnavă
navă f. 1. corabie; 2. partea unei biserici dela ușa împărătească până la strană (semănând cu un coș răsturnat de corabie). substantiv femininnavă
NÁVĂ, nave, s. f. 1. Vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (și sub) apă, în scopul efectuării transporturilor de mărfuri sau de oameni, executării unor lucrări tehnice etc.; vas. 2. (Adesea urmat de determinări) Aeronavă; spec. aeronavă pentru zborurile extraterestre. 3. Naos. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave. substantiv femininnavă