navlosíre (na-vlo-) s. f., g.-d. art. navlosírii; pl. navlosíri substantiv femininnavlosire
navlosí (a ~) (na-vlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. navlosésc, imperf. 3 sg. navloseá; conj. prez. 3 să navloseáscă verb tranzitivnavlosi
NAVLOSÍ, navlosesc, vb. IV. Tranz. A închiria un vas de transport (aparținând unui proprietar particular). – Din ngr. enávlosa (aor. al lui navlono). verb tranzitivnavlosi
navlosire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | navlosire | navlosirea |
plural | navlosiri | navlosirile | |
genitiv-dativ | singular | navlosiri | navlosirii |
plural | navlosiri | navlosirilor |