NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator]. adjectiv nautic
NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus) adjectiv nautic
* naútic, -ă adj. (vgr. nautikos, lat. nauticus. V. înot 2). Relativ la navigațiune: arta nautică. – Și náŭtic. adjectiv nautic
NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico. adjectiv nautic
naútic adj. m., pl. naútici; f. naútică, pl. naútice adjectiv nautic
nautic a. ce ține de navigațiune. adjectiv nautic
NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator]. substantiv feminin nautic
NAÚTICĂ s.f. Știința și tehnica de a conduce nave. [< fr. nautique]. substantiv feminin nautică
naútică s. f., g.-d. art. naúticii substantiv feminin nautică
| nautică | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nautică | nautica |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | nautici | nauticii |
| plural | — | — | |