naut definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenaut
- Vezi aici mai multe rimenaut
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunau
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaut
-NAÚT Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care face parte din echipajul unei nave (de orice fel)”, „navigator”. [Pron. -na-ut. / cf. it. nauta, lat. nauta, gr. nautes]. invariabilnaut
NĂUT s.m. Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional, din năut se prepară falafel (bulete din pastă picantă de năut) și humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea. substantiv masculinnăut
năút s. m. – Mazăre turcească (Cicer arietinum). – Var. (înv.) năhut, (Mold.) nohot. Megl. năut. Tc. nohut, din per. nuhūd (Șeineanu, II, 268; Lokotsch 1577; Ronzevalle 168), cf. tăt. nochut, cuman. noghut (Kuun XXXI), ngr. νωώτ, bg. nohut, alb., sb. naut. Der. din rom. prin ngr. (Graur, GS, VI, 332) nu este o ipoteză necesară. – Der. năutiu (var. năhutiu, nohotiu), adj. (colorat ca năutul). substantiv masculinnăut
năút, -tíŭ V. năhut. substantiv masculinnăut
năút s. m. substantiv masculinnăut
năut f. un fel de mazăre (Cicer arietinum): boabe de năut prăjit ISP. [Vechiu-rom. năhut, Mold. nohot = turc. NOHUT]. substantiv masculinnăut
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut. substantiv masculinnăut
năhút și năút m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (din maĭ vechĭu nohut, turc. [d. ar.] nuhud, pop. nohud). Munt. Dun. de Jos. Un fel de mazăre ale căreĭ boabe se mănîncă prăjite (ca și floricelele, mezelicu) și une-orĭ se amestecă cu stafide (cicer arietinum): mîncînd năut prăjit (VR. 1925, 11-12, 313). – Mold. nóhot. substantiv masculinnăhut