nauplius definitie

NAÚPLIUS s.m. Formă larvară la unele crustacee. [Pron. na-u-pli-us. / < fr. nauplius, cf. gr. naupleios – navigator]. substantiv masculinnauplius

NAÚPLIUS s. m. formă larvară la unele crustacee, cu un ochi și trei perechi de apendice. (< fr., lat. nauplius) substantiv masculinnauplius

Nauplius, regele eubeenilor și tatăl lui Palamedes. Aflînd de moartea fiului său, care căzuse nevinovat, ucis cu pietre, datorită vicleniei lui Odysseus, Nauplius pune la cale un plan de răzbunare. Cînd flota grecească, întorcîndu-se de la Troia, trecea noaptea prin dreptul capului Caphareus – loc stîncos și plin de primejdii – Nauplius aprinde focuri pe înălțimile prăpăstioase. Crezînd că se află în apropierea unui port, grecii și-au îndreptat corăbiile către uscat, zdrobindu-le de stînci. Și-a găsit moartea astfel, printre alții, și Aiax, fiul lui Oileus. Odysseus însă, principalul vinovat de moartea lui Palamedes, a scăpat. Aflînd că e teafăr, Nauplius s-a sinucis, aruncîndu-se în valuri. substantiv masculinnauplius

naúplius (-u-pli-us) s. m. substantiv masculinnauplius

NAÚPLIUS s. m. Prima formă larvară a crustaceelor, care are un ochi și trei perechi de apendice. [Pr.: na-u-pli-us] – Din fr. nauplius. substantiv masculinnauplius

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinauplius

nauplius  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nauplius naupliusul
plural
genitiv-dativ singular nauplius naupliusului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z