naufragiu definitie

NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio]. substantiv neutru naufragiu

NAUFRÁGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio) substantiv neutru naufragiu

* naufrágiŭ n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, navă, și frangere, a frînge). Înecarea saŭ spargerea uneĭ corăbiĭ și imposibilitatea de a maĭ înainta, cum ar fi aruncarea eĭ pe niște stîncĭ: a face, a suferi naufragiŭ. Fig. Ruină, mare pagubă: naufragiu uneĭ averĭ. – Și naŭ-. substantiv neutru naufragiŭ

naufrágiu [giu pron. giu] (na-u-fra-) s. n., art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (-gi-i-) substantiv neutru naufragiu

naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare. substantiv neutru naufragiu

NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio. substantiv neutru naufragiu