naufragiere definitie
- Vezi aici mai multe sinonime naufragiere
- Vezi aici mai multe rime naufragiere
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu na
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu nau
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ere
NAUFRAGIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia]. substantiv femininnaufragiere
naufragiére (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri substantiv femininnaufragiere
NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia. substantiv femininnaufragiere
NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare]. verbnaufragia
NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager) verbnaufragia
naufragiá (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiáză, 1 pl. naufragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragiéze; ger. naufragiínd (-gi-ind) verbnaufragia
naufragià v. a face naufragiu. verbnaufragià
NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu. verbnaufragia
* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez. verbnaufragiez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinaufragiere
| naufragiere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | naufragiere | naufragierea |
| plural | naufragieri | naufragierile | |
| genitiv-dativ | singular | naufragieri | naufragierii |
| plural | naufragieri | naufragierilor | |