naufragiere definitie

NAUFRAGIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia]. substantiv femininnaufragiere

naufragiére (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri substantiv femininnaufragiere

NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia. substantiv femininnaufragiere

NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare]. verbnaufragia

NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager) verbnaufragia

naufragiá (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiáză, 1 pl. naufragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragiéze; ger. naufragiínd (-gi-ind) verbnaufragia

naufragià v. a face naufragiu. verbnaufragià

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu. verbnaufragia

* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez. verbnaufragiez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinaufragiere

naufragiere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular naufragiere naufragierea
plural naufragieri naufragierile
genitiv-dativ singular naufragieri naufragierii
plural naufragieri naufragierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z