naturalizare definitie

NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. substantiv femininnaturalizare

NATURALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza) substantiv femininnaturalizare

naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizắrii; pl. naturalizắri substantiv femininnaturalizare

naturalizare f. acțiune de a (se) naturaliza, împlinind diferite formalități: naturalizarea se obține prin lege și în mod individual. substantiv femininnaturalizare

NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza. substantiv femininnaturalizare

* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre. substantiv femininnaturalizațiune

NATURALIZÁ vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser]. verb tranzitivnaturaliza

NATURALIZÁ vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser) verb tranzitivnaturaliza

naturalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizeáză verb tranzitivnaturaliza

naturalizà v. 1. a acorda unui străin drepturile de cetățean; 2. a introduce și aclimatiza animale și plante din țări străine; 3. fig. a introduce de aiurea și a face familiare științe, arte, expresiuni. verb tranzitivnaturalizà

NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. (Biol.) Tranz. fact. și refl. A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective. – Din fr. naturaliser. verb tranzitivnaturaliza

* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta. verb tranzitivnaturalizez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinaturalizare

naturalizare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	naturalizare	naturalizarea
nominativ-acuzativ	plural	naturalizări	naturalizările
genitiv-dativ	singular	naturalizări	naturalizării
genitiv-dativ	plural	naturalizări	naturalizărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z