NATURALIZÁȚIE s.f. Naturalizare. [< fr. naturalisation]. substantiv feminin naturalizație
NATURALIZÁȚIE s. f. naturalizare. (< fr. naturalisation) substantiv feminin naturalizație
naturalizáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. naturalizáția (-ți-a), g.-d. naturalizáții, art. naturalizáției substantiv feminin naturalizație
* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre. substantiv feminin naturalizațiune
| naturalizație | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | naturalizație | naturalizația |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | naturalizații | naturalizației |
| plural | — | — | |