NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza]. substantiv feminin naturalețe
NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza) substantiv feminin naturalețe
naturaléțe s. f., art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței substantiv feminin naturalețe
naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor. substantiv feminin naturaleță
NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare; comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza. substantiv feminin naturalețe
NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe. substantiv feminin naturaleță
* naturaléță f., pl. e (it. naturalezza). Naturalitate, calitatea de a fi natural, neschimosit. substantiv feminin naturaleță
naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor. substantiv feminin naturaleță
| naturalețe | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | naturalețe | naturalețea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | naturalețe | naturaleței |
| plural | — | — | |