naturalețe definitie

NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza]. substantiv femininnaturalețe

NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza) substantiv femininnaturalețe

naturaléțe s. f., art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței substantiv femininnaturalețe

naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor. substantiv femininnaturaleță

NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare; comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza. substantiv femininnaturalețe

NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe. substantiv femininnaturaleță

* naturaléță f., pl. e (it. naturalezza). Naturalitate, calitatea de a fi natural, neschimosit. substantiv femininnaturaleță

naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor. substantiv femininnaturaleță