NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe. substantiv femininnaturaleță
* naturaléță f., pl. e (it. naturalezza). Naturalitate, calitatea de a fi natural, neschimosit. substantiv femininnaturaleță
naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor. substantiv femininnaturaleță
naturaleță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | naturaleță | naturaleța |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | naturalețe | naturaleței |
plural | — | — |