natră definitie

nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”. substantiv femininnatră

nátră f., pl. e (sîrb. natra). Pînză țesută de la sul pînă la urzeală. V. teară. substantiv femininnatră

nátră (na-tră) s. f., g.-d. art. nátrei; pl. nátre substantiv femininnatră

natră f. partea urzelii ce se află între ițe si sulul dindărăt. [Serb. NATRA]. substantiv femininnatră

NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg. sb. natra. substantiv femininnatră