reduceri si promotii 2018
Definitie nativ - ce inseamna nativ - Dex Online

nativ definitie

NATÍV, -Ă adj. 1. Înnăscut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur. [Cf. fr. natif, lat. nativus]. adjectiv nativ

NATÍV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ) adjectiv nativ

* natív, -ă adj. (lat. nativus, d. natus, născut. V. naiv). Natural, adus din naștere: virtute nativă. Așa cum se află în natură, vorbind de metale și minerale: auru nativ se găsește în formă de pepite. adjectiv nativ

natív adj. m., pl. natívi; f. natívă, pl. natíve adjectiv nativ

nativ a. 1. din naștere: calități native; 2. se zice de metalele găsite în pământ în stare pură: aur nativ. adjectiv nativ

NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ. adjectiv nativ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului nativ

nativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nativ nativul nati nativa
plural nativi nativii native nativele
genitiv-dativ singular nativ nativului native nativei
plural nativi nativilor native nativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z