nătimánă și -álă f., pl. e (din natimă și natamenie). Mold. Sud. Namilă, nanie, natamenie, matahală, monstru din poveștĭ. – În Btș. mătimánă. V. bordea. temporar nătimană
| natimală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | natimală | natimala |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | natimale | natimalei |
| plural | — | — | |