natantol definitie

natantól (reg.) adj. m., pl. natantóli; f. natantoálă, pl. natantoále adjectivnatantol

NATANTÓL, -OÁLĂ, natantoli, -oale, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prostănac, nătâng, neghiob; neîndemânatic. [Var.: nătăntól, -oálă adj.] – Et. nec. adjectivnatantol

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol). adjectivnătîntoc

NĂTĂNTÓL, -OÁLĂ adj. v. natantol. adjectivnătăntol