natantól (reg.) adj. m., pl. natantóli; f. natantoálă, pl. natantoále adjectiv natantol
NATANTÓL, -OÁLĂ, natantoli, -oale, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prostănac, nătâng, neghiob; neîndemânatic. [Var.: nătăntól, -oálă adj.] – Et. nec. adjectiv natantol
nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol). adjectiv nătîntoc
NĂTĂNTÓL, -OÁLĂ adj. v. natantol. adjectiv nătăntol
| natantol adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | natantol | natantolul | natantoală | natantoala |
| plural | natantoli | natantolii | natantoale | natantoalele | |
| genitiv-dativ | singular | natantol | natantolului | natantoale | natantoalei |
| plural | natantoli | natantolilor | natantoale | natantoalelor | |