natantól (reg.) adj. m., pl. natantóli; f. natantoálă, pl. natantoále adjectivnatantol
NATANTÓL, -OÁLĂ, natantoli, -oale, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prostănac, nătâng, neghiob; neîndemânatic. [Var.: nătăntól, -oálă adj.] – Et. nec. adjectivnatantol
nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol). adjectivnătîntoc
NĂTĂNTÓL, -OÁLĂ adj. v. natantol. adjectivnătăntol
natantol adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | natantol | natantolul | natantoală | natantoala |
plural | natantoli | natantolii | natantoale | natantoalele | |
genitiv-dativ | singular | natantol | natantolului | natantoale | natantoalei |
plural | natantoli | natantolilor | natantoale | natantoalelor |