nasol definitie

nasól (nasoálă), adj. – (Arg.) Urît. Țig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil că vocalismul se explică pornind de la f. nasoală. S-a confundat cu nasul, adj. (rău, nemernic), din țig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoală, s. f. (femeie; țigară); nasuliu, adj. (urît); nasuli, vb. (despre un negoț, a eșua); nasulie, s. f. (ghinion, situație proastă); nasulii, s. f. pl. (cărți de joc). adjectivnasol

nasól (fam.) adj. m., pl. nasóli; f. nasoálă, pl. nasoále adjectivnasol

NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Fam.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”. adjectivnasol

pe nasoale expr. 1. (d. o situație) grav, critic. 2. (d. o acțiune) în glumă. 3. cu răutate, cu rea-voință. adjectivpenasoale

e pe nasoale expr. (stud.) situația e gravă / incertă. adjectivepenasoale

a băga nasoale expr. (stud.) 1. a calomnia. 2. (d. ceva sau cineva) a vorbi fără a fi bine informat. adjectivabăganasoale

a face nasoale (cuiva) expr. a sâcăi (pe cineva), a șicana (pe cineva); a face rău (cuiva). adjectivafacenasoale

a fi pe nasoale expr. 1. (d. o situație) a fi dificilă / nefavorabilă. 2. (d. relațiile interpersonale) a fi încordat. adjectivafipenasoale

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare! adjectivbunghealălanasolu

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți! adjectivbunghealălanasolu