nasălie definitie

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya. substantiv femininnăsălie

nasălíe f. (din maĭ vechiu nosilă, pl. e „secriŭ”; sîrb. nosila, targă; rus. nosilki, pol. nosidlo, -dla; ung. noszolya, nyoszolya, lemnu patuluĭ. V. miro-nosiță, po- și pri-nos). Catafalc orĭ targă pe care se pun morțiĭ. Vechĭ nasắle și năsilíe. Și năsâlníe și năsălníe. În Ilf. (rar) și năseá, pl. ele. substantiv femininnasălie

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile substantiv femininnăsălie

năsălie f. pat sau targă pe care s’așează sicriul: năsălia fu așezată lângă strana domnească OD. [Slav. NOSILO, pat portativ]. substantiv femininnăsălie

NĂSĂLÍE, năsălii, s.f (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo. substantiv femininnăsălie

a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie expr. 1. a fi pe moarte. 2. a fi pe punctul de a eșua. substantiv femininafipedric