www.ReduPedia.ro
Definitie nas - ce inseamna nas - Dex Online
Alege sensul dorit: nas - substantiv masculin și feminin nas - substantiv neutru

nas definitie

naș, s.m. – v. nănaș. substantiv masculin și feminin naș

naș2 (persoană) s. m., pl. nași substantiv masculin și feminin naș

naș, nași s. m. 1. controlor de bilete, conductor (în transportul feroviar). 2. cap al unei organizații de tip mafiot. 3. (intl.) ucigaș, asasin. 4. (intl.) persoană care provoacă pagube cuiva bătându-l, înșelându-l sau luându-i toți banii la jocurile de noroc. 5. (deț.) individ brutal, care își bate și terorizează colegii de detenție. substantiv masculin și feminin naș

naș, -ă s., pl. m. ĭ, f. e (din nănaș, care vine din nunaș, dim. d. nun. D. nănaș vine ung. nanás și rut. nanáško). Acela saŭ aceĭa care ține pruncu în brațe la botez. Maĭ rar. Nun. Fig. Iron. Autor: cine e nașu acesteĭ prostiĭ ? substantiv masculin și feminin naș

naș m. 1. persoana ce ține locul tatălui la botez, părintele sufletesc al copilului.; 2. persoana ce asistă ca martor la cununie. [Scurtat din nănaș]. substantiv masculin și feminin naș

NAȘ2, -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel părintele lui spiritual. ◊ Expr. A ji nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun. [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș. substantiv masculin și feminin naș

náșă s. f., art. náșa, g.-d. art. náșei; pl. náșe substantiv masculin și feminin nașă

a-și găsi nașul expr. (pop.) a da peste omul care poate pune la punct, bate, molesta, înșela etc. pe cineva. substantiv masculin și feminin așigăsinașul

a-i (mai) tăia din nas expr. a impune cuiva o atitudine respectuoasă, a da cuiva o lecție de bună-cuviință. substantiv neutru ai

nas (násuri), s. n.1. Organ al mirosului. – 2. Nerușinare, neobrăzare. – Megl. nas, istr. s. Lat. nāsus (Pușcariu 1154; Candrea-Dens., 1205; REW 5842), cf. it. naso, friul., prov., cat. nas, fr. nez.Der. năsos, adj. (cu nas mare); năsut, adj. (năsos), cuvînt suspect, pe care Pușcariu 1157, Candrea-Dens., 1206 și REW 5843 îl derivă din lat. nāsūtus, cf. it. nasuto. substantiv neutru nas

NAS bârnău, carină, cârmă, nașcarină, pătlăgea, trompă. substantiv neutru nas

nas! interj. 1. (rostită atunci când strănută cineva) noroc!, sănătate! 2. (țig.) fugi! substantiv neutru nas

nas s. n., pl. násuri substantiv neutru nas

nas n. 1. parte răsărită a feții, organul mirosului; a tăia nasul, a înfrâna semeția (în vechea legislațiune, tăierea nasului era o pedeapsă infamantă și persoana astfel slutită era expusă disprețului și înjosirii); 2. fig. libertate prea mare, aroganță: a da nas, a-și lua nas; 3. curaj prea mare, cutezanță: a nu avea nas, a-i tăia nasul; 4. obraz, persoană: asta nu e de nasul tău; a da peste nas, a pune la locul său; a duce (a purta) de nas, a purta cu vorba, a amăgi într´una; cu nasul în jos, umilit, trist. [Lat. NASUS]. substantiv neutru nas

NAS, nasuri, s. n. 1. Parte mediană proeminentă a feței, situată între frunte și gură, servind ca organ al respirației și al mirosului. ◊ Loc adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în fața, sub ochii cuiva. (în legătură cu verbe ca „a vorbi”, „a cânta” etc.) Pe nas = cu timbru nazal. ◊ Expr. A avea nas sau a-și ridica nasul = a îndrăzni, a cuteza. (Fam.) A-și lua nasul la purtare = a deveni prea îndrăzneț, a se obrăznici. A (nu-)și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-)și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-)și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios. (Fam.) A-i cădea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat, umilit. (Fam.) Nu-ți cade (sau pică) nasul dacă... = nu ți se întâmplă nimic, nu-ți pierzi demnitatea dacă... Nu-i ajungi (nici) cu prăjina la nas = e foarte încrezut. (A umbla sau a fi, a se ține) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidător. A strâmba din nas = a fi nemulțumit. A da nas (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva). A tăia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rușina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva). A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reproșa (cuiva ceva) (cu răutate). A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva. A-i veni (cuiva) muștarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supăra; a se enerva, a se înfuria. A fi cu nasul de ceară = a fi foarte susceptibil. A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat. A se întoarce (de undeva) cu nasul în jos = a se întoarce rușinat. (Fam.) Să-ți fie în nas! = să-ți fie rușine! (Fam.) A-și băga (sau a-și vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problemă (care nu-1 privește). A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-1 să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva). A scoate panglici pe nas = a exagera; a minți. A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lângă) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Fam.) A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente. A-i râde cuiva în nas = a râde cuiva în față, bătându-și joc de el. (Fam.) A-i ieși (sau a-i da) pe nas = a o păți, a i se înfunda. (Fam.) A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva). A trânti (sau a închide (cuiva) ușa în nas = a) a refuza să primească (pe cineva); b) a pleca supărat de la cineva, închizând ușa cu putere. A se împiedica de nas = a avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de nas = a fi neatent. A nu vedea mai departe decât lungul nasului = a fi mărginit. A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) în grabă sau întâmplător. (Fam.) A-și arăta sau a(-și) scoate nasul (la iveală) = a apărea, a se înfățișa. A da nas(ul) cu cineva = a se întâlni cu cineva pe neașteptate (și fără a dori). (A se întâlni) nas în nas (cu cineva) = (a se întâlni) față în față (cu cineva). Nu miroase a nas de om = nu e faptă de om vrednic. (Ir.) îi curge untura (sau grăsimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Fig. Miros dezvoltat, fin; simț de orientare în împrejurări dificile, capacitate de intuire exactă a unei situații. ♦ (Rar) Față, obraz, cap. 2. Proeminență a unei piese, care servește la fixarea piesei într-o anumită poziție sau la ghidarea, ridicarea sau distanțarea unei alte piese. 3. Partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Lat. nasus. substantiv neutru nas

nas n., pl. urĭ (lat. nasus și nasum, germ. nase, vsl. nosŭ; pv. cat. nas, fr. nez. V. nare). Proeminența din mijlocu fețeĭ între ceĭ doĭ obrajĭ, gură și frunte și care e organu mirosuluĭ. Fig. Libertate prea mare aroganță: a-țĭ lua nas. Îndrăzneală, curaj: a nu avea nas să viĭ. A vorbi pe nas, a vorbi afectat și cu fudulie saŭ a vorbi fornăit. A-țĭ sufla nasu, a-țĭ curăța nasu suflîndu-l. A te întîlni nas în nas cu cineva, a te întîlni bot în bot, față în față. A duce de nas, a duce pe cineva după placu tăŭ. A rîde cuĭva în nas, a-ĭ rîde cu nepăsare în față. A tăia cuĭva nasu, a-ĭ scurta pretențiile, a-l face respectuos. Cu nasu pe sus (orĭ în sus), arogant, mîndru. A-țĭ lua nas, a prinde curaj, a deveni îndrăzneț, arogant. A lăsa, a pleca nasu, a deveni maĭ modest, maĭ moderat. Nu e de nasu tăŭ, nu e de mutra ta, nu e p. un inferior ca tine. A strîmba din nas, a face mofturĭ, a se arăta nemulțumit. A fi cu țîfna'n nas, a fi țîfnos, mofturos. A-țĭ cunoaște lungu nasuluĭ, a ști cît trebuĭe să îndrăzneștĭ, cît să te întinzĭ. A da nas cuĭva, a-l încuraja să fie obraznic. A da cu nasu de ceva, a da peste ceva, a întîlni ceva. A da în nas, a da în bot, a cădea de osteneală. A da pe la nas, a duce pe la nas, a da să miroasă. A-țĭ lua nasu la purtare, a te obrăznicĭ. A scoate cuĭva ceva pe nas, a-ĭ imputa ceĭa ce aĭ făcut p. el, a-l plictisi aducîndu-ĭ aminte un serviciŭ făcut saŭ făcîndu-l să sufere perderĭ marĭ maĭ de cît un cîștig pe care l-a avut pe nedrept. A-țĭ băga nasu'n toate, a te amesteca în toate. substantiv neutru nas

naș (literă chirilică) s. n., pl. (rar) nașuri substantiv neutru naș

naș1 (literă chirilică) s. m., pl. naș substantiv neutru naș

NAȘ1, nași, s. m. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ. substantiv neutru naș

a-i muta (cuiva) nasul din loc expr. (iron.) a răspândi un miros greu, a duhni, a puți. substantiv neutru aimuta

a-i râde (cuiva) în față / în nas / în obraz expr. a-și bate joc (în mod) fățiș (de cineva); a sfida (pe cineva). substantiv neutru airâde

a sufla (ceva) de sub nasul cuiva expr. a-și însuși un lucru care aparține de drept altuia sau pe care ar dori să și-l însușească altcineva. substantiv neutru asufla

a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas expr. (reg.) a ironiza, a râde (de cineva). substantiv neutru aitrage

a arunca (ceva cuiva) în nas expr. a spune (ceva cuiva) cu reproș substantiv neutru aarunca

a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. substantiv neutru aicădea

cu șprițu’ / țuica-n nas expr. amețit de băutură, beat. substantiv neutru cușprițu

nas în cur expr. (glum., vulg.) v. nas (1). substantiv neutru nasîncur

a-i trânti (cuiva) ușa în nas expr. 1. a refuza discuția cu cineva. 2. a refuza să primească pe cineva. 3. a vinde (un obiect). substantiv neutru aitrânti

a face pe nas expr. (adol.) a fi exagerat de pretențios. substantiv neutru afacepenas

a-i ieși pe nas expr. a avea necazuri mari. substantiv neutru aiieșipenas

a-i pica nasul (cuiva) expr. a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat / umilit. substantiv neutru aipicanasul

a-i cădea nasul expr. 1. a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea; a rămâne rușinat / umil. 2. a-și pierde privilegiile. substantiv neutru aicădeanasul

a sparge la nas expr. (intl.) a bate. substantiv neutru aspargelanas

a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva). substantiv neutru aîntoarcenasul

mânca-ți-ai nasul! expr. (eufem., glum.) fire-ai tu să fii! substantiv neutru mâncațiainasul

a se lăsa dus de nas expr. a se lăsa păcălit. substantiv neutru aselăsadusdenas

a-i ieși tărâța pe nas expr. a se enerva. substantiv neutru aiieșitărâțapenas

a se împiedica de nas expr. (glum.) a avea nasul lung. substantiv neutru aseîmpiedicadenas

a suge nasul la morți expr. (obs.) v. a o suge. substantiv neutru asugenasullamorți

a-și ține nasul pe sus expr. a fi îngâmfat; a se umfla în pene. substantiv neutru așiținenasulpesus

a umbla cu nasul pe sus expr. a fi îngâmfat, a fi încrezut / plin de sine. substantiv neutru aumblacunasulpesus

a-și băga nasul în toate expr. v. a-și băga botul. substantiv neutru așibăganasulîntoate

a arunca flăcări pe nas expr. a fi furios substantiv neutru aaruncaflăcăripenas

a da nas în nas cu cineva expr. a se întâlni cu cineva în mod neașteptat. substantiv neutru adanasînnascucineva

a scoate flăcări pe nas expr. 1. a fi furios / mânios. 2. a sudui, a blestema. substantiv neutru ascoateflăcăripenas

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici. substantiv neutru așiluanasullapurtare

a scoate panglici pe nas expr. a spune minciuni. substantiv neutru ascoatepanglicipenas

a-și scoate nasul la iveală expr. a apărea, a se înfățișa. substantiv neutru așiscoatenasullaiveală

a nu-și vedea lungul nasului expr. 1. a nu-și da seama de ce e în stare să facă cu propriile puteri. 2. a fi îngâmfat / infatuat; a fi obraznic. substantiv neutru anușivedealungulnasului

a nu-i ajunge cu prăjina la nas expr. a fi înfumurat / îngâmfat substantiv neutru anuiajungecuprăjinalanas

a nu vedea mai departe de lungul nasului expr. 1. a fi limitat, a avea vederi înguste. 2. a fi lipsit de imaginație. substantiv neutru anuvedeamaidepartedelungulnasului

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului nas

nas   substantiv masculin și feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nas nasul
plural nasuri nasurile
genitiv-dativ singular nas nasului
plural nasuri nasurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z