nart (nárturi), s. n. – Tarif. – Mr. narche. Tc. nark, din per. narh „valoare” (Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1557), cf. ngr. νάρϰι, bg. nark. substantiv neutrunart
nart n., pl. urĭ (turc. nark, d. pers. narh). Vechĭ. Taxă fixă pe mărfurĭ saŭ pe vite. Preț fix stabilit de stat p. vînzarea mărfurilor. substantiv neutrunart
nart s. n., pl. nárturi substantiv neutrunart
nart m. 1. od. tarif oficial, preț fix de vânzare: au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe 6 lei chila GHICA; 2. fig. moderațiune: cu nart; 3. Mold. îndemn, inițiativă: a făcut nart la țarină (a fost cel dintâi care și-a băgat vitele în țarină și după el, văzându-l, le-au băgat toți). [Turc. NARK, taxă]. substantiv neutrunart
NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Preț maximal fixat de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcași erau obligați să o presteze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark. substantiv neutrunart
nart substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nart | nartul |
plural | narturi | narturile | |
genitiv-dativ | singular | nart | nartului |
plural | narturi | narturilor |