NARODNICÍSM s.n. Mișcare social-politică în Rusia, din a doua jumătate a sec. XIX, care vedea în țărănime și în intelectualitate singurele forțe revoluționare. [< narodnic + -ism, cf. rus. narodnicestvo < narod – popor]. substantiv neutrunarodnicism
NARODNICÍSM s. n. mișcare social-politică în Rusia din a doua jumătate a sec. XIX, care, subapreciind dezvoltarea și rolul clasei muncitoare, vedea în țărănime și în intelectualitate singurele forțe revoluționare. (după rus. narodnicestvo) substantiv neutrunarodnicism
narodnicísm s. n. substantiv neutrunarodnicism
NARODNICÍSM s. n. Mișcare social-politică a intelectualității din Rusia în a doua jumătate a sec. XIX, care socotea țărănimea forța socială capabilă să răstoarne țarismul și să instaureze socialismul. – Narodnic + suf. -ism. substantiv neutrunarodnicism
narodnicism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | narodnicism | narodnicismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | narodnicism | narodnicismului |
plural | — | — |