narghelegíu s. m., art. narghelegíul; pl. narghelegíi, art. narghelegíii (-gi-ii) substantiv masculin narghelegiu
narghelegiu m. sau narghelegi bașa, boierinașul Curții fanariote care oferia Domnului nargheleaua. substantiv masculin narghelegiu
NARGHELEGÍU, narghelegii, s. m. Slujbaș la Curtea domnească din Țările Române care pregătea domnului narghileaua. – Din tc. nargileci. substantiv masculin narghelegiu
| narghelegiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | narghelegiu | narghelegiul |
| plural | narghelegii | narghelegiii | |
| genitiv-dativ | singular | narghelegiu | narghelegiului |
| plural | narghelegii | narghelegiilor | |