narghelegíu s. m., art. narghelegíul; pl. narghelegíi, art. narghelegíii (-gi-ii) substantiv masculinnarghelegiu
narghelegiu m. sau narghelegi bașa, boierinașul Curții fanariote care oferia Domnului nargheleaua. substantiv masculinnarghelegiu
NARGHELEGÍU, narghelegii, s. m. Slujbaș la Curtea domnească din Țările Române care pregătea domnului narghileaua. – Din tc. nargileci. substantiv masculinnarghelegiu
narghelegiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | narghelegiu | narghelegiul |
plural | narghelegii | narghelegiii | |
genitiv-dativ | singular | narghelegiu | narghelegiului |
plural | narghelegii | narghelegiilor |