narghileá f., pl. ele (turc. nargile, d pers. nargil, nucă de cocos). Lulea din care fumează Orientaliĭ, compusă dintr’o butelie (odinioară o nucă de cocos), plină cu apă parfumată pe care o străbate fumu tras pintr’un tub lung de vre-o doĭ metrĭ. – Vechĭ narghelea. substantiv femininnarghilea
nargheleà f. lulea orientală cu țeava lungă în care fumul trece prințr’un vas cu apă parfumată: el mi-a făcut cinstea a-mi aduce nargheleaua GHICA. [Turc. NARGHILÉ, din NARGHIL, nucă de cocos (din care consta la început vasul narghelelii)]. substantiv femininnargheleà
NARGHELEÁ s. f. v. narghilea. substantiv femininnarghelea
narghelea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | narghelea | nargheleaua |
plural | narghelele | narghelelele | |
genitiv-dativ | singular | narghelele | narghelelei |
plural | narghelele | narghelelelor |