nard definitie

NARD s.m. Plantă graminee originară din regiunea Himalaia. ♦ Parfum fin extras din această plantă. [< fr. nard, cf. lat. nardus]. substantiv masculinnard

NARD s. m. 1. nume dat unor specii de plante originare din regiunea munților Himalaia; (spec.) plantă cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă și foarte aromată, cu flori roșii-purpurii. 2. esență parfumată din rădăcina de nard (1). (< fr. nard, lat. nardus, gr. nardos) substantiv masculinnard

nard (-duri), s. n. – Plantă erbacee din reg. Himalaia, esență parfumată din rădăcina acestei plante. – Var. (înv.) nardos. Mgr. νάρδος. Sec. XVI. substantiv masculinnard

nard m. (lat. nardus și nardum, d. vgr. nárdos). Un fel de unsoare aromatică pe care ceĭ vechĭ o scoteaŭ din rădăcina uneĭ plante aromatice. Nard indian, o graminee aromatică din India. Nard celtic, un fel de valeriană. substantiv masculinnard

nard s. m. substantiv masculinnard

nard m. rădăcină aromatică (Nardus). substantiv masculinnard

NARD s. m. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaia (Nardostachys); spec. plantă cu rădăcina scurtă și groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii-purpurii (Nardostachys iatamansi). 2. Esență parfumată extrasă din rădăcina de nard (1). – Din ngr. nárdos. substantiv masculinnard