narcis definitie
- Vezi aici mai multe rimenarcis
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuis
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucis
NARCÍS s.m. (Liv.) 1. Tânăr frumos, îndrăgostit de el însuși. 2. Tânăr cu o remarcabilă frumusețe fizică. 3. V. narcisă. [< fr. narcisse < Narcis – tânăr legendar, frumos]. substantiv masculinnarcis
NARCÍS s. m. tânăr de o rară frumusețe (îndrăgostit de el însuși). (< fr. narcisse) substantiv masculinnarcis
Narcis = Narcissus. substantiv masculinnarcis
* narcís m. (vgr. nárkissos, d. nárke, oropcală și un fel de centauree; lat. narcissus. V. narcotic). Bot. Coprină, zarnacadea, fulie, o plantă erbacee amarilidee bulboasă, cu florĭ frumoase (narcissus [bíflorus, incomparabilis, poeticus, radiiflorus, psudonarcissus și tazetta]). Fig. Tînăr înamorat de propria luĭ frumuseță. Tînăr frumos. substantiv masculinnarcis
narcis m. plantă bulboasă numită vulgar zarnacadea. substantiv masculinnarcis
NARCÍS1 s. m. sg. Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. ♦ Tânăr deosebit de frumos. – Din fr. narcisse. substantiv masculinnarcis
NARCÍS2 s. m. v. narcisă. substantiv masculinnarcis
Narcis m. 1. Mit. tânăr care se înnecă în fântâna, unde’și contempla figura cu admirațiune: și Narcis, văzându'și fața ’n oglinda sa, izvorul, singur fuse 'ndrăgitul, singur el îndrăgitorul EM. temporarnarcis
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinarcis
| narcis substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Narcis | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |