NARATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Povestitor. [Cf. lat. narrator, fr. narrateur]. substantiv masculin și femininnarator
NARATÓR, -OÁRE s. m. f. povestitor. (< fr. narrateur, lat. narrator) substantiv masculin și femininnarator
naratór s. m., pl. naratóri substantiv masculin și femininnarator
narator m. cel ce narează, povestitor. substantiv masculin și femininnarator
NARATÓR, -OÁRE, naratori, -oare, s. m. și f. Autor al unei narațiuni, povestitor. – Din lat. narrator, fr. narrateur. substantiv masculin și femininnarator
naratoáre s. f., g.-d. art. naratoárei; pl. naratoáre substantiv masculin și femininnaratoare
narator substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | narator | naratorul | naratoare | naratoarea |
plural | naratori | naratorii | naratoare | naratoarele | |
genitiv-dativ | singular | narator | naratorului | naratoare | naratoarei |
plural | naratori | naratorilor | naratoare | naratoarelor |