NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer]. adjectivnara
NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer]. verb tranzitivnara
NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare) verb tranzitivnara
nará (a ~) vb., ind. prez. 3 nareáză verb tranzitivnara
narà v. a povesti, a istorisi. verb tranzitivnarà
NARÁ, narez, vb. I. Tranz. A povesti, a istorisi. – Din lat., it. narrare, fr. narrer. verb tranzitivnara
* naréz v. tr. (lat. narrare). Spun, povestesc, istorisesc. verb tranzitivnarez
narat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | narat | naratul | narată | narata |
plural | narați | narații | narate | naratele | |
genitiv-dativ | singular | narat | naratului | narate | naratei |
plural | narați | naraților | narate | naratelor |