narațiune definitie

NARAȚIÚNE s.f. Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs în care oratorul expune faptele. [Pron. -ți-u-, var. narație s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration]. substantiv femininnarațiune

NARAȚIÚNE s. f. povestire, istorisire. ◊ parte a unui discurs cuprinzând expunerea faptelor. (< fr. narration, lat. narratio) substantiv femininnarațiune

* narațiúne f. (lat. narratio, -ónis). Acțiunea de a nara. Lucru narat, povestire. Partea care conține expunerea faptelor într’un discurs. – Și -ație. substantiv femininnarațiune

narațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. narațiúnii; pl. narațiúni substantiv femininnarațiune

narați(un)e f. 1. expunere istorică sau poetică; 2. partea discursului ce conține expunerea faptelor. substantiv femininnarațiune

NARAȚIÚNE, narațiuni, s. f. Expunere, relatare în formă literară a unui fapt, a unui eveniment etc., specifică genului epic; povestire. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (înv.) naráție s.f] – Din fr. narration, lat. narratio, -onis. substantiv femininnarațiune