NARÁȚIE s.f. v. narațiune. substantiv femininnarație
NARAȚIÚNE s.f. Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs în care oratorul expune faptele. [Pron. -ți-u-, var. narație s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration]. substantiv femininnarațiune
* narațiúne f. (lat. narratio, -ónis). Acțiunea de a nara. Lucru narat, povestire. Partea care conține expunerea faptelor într’un discurs. – Și -ație. substantiv femininnarațiune
narați(un)e f. 1. expunere istorică sau poetică; 2. partea discursului ce conține expunerea faptelor. substantiv femininnarațiune
narație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | narație | narația |
plural | narații | narațiile | |
genitiv-dativ | singular | narații | narației |
plural | narații | narațiilor |