NAPOLITÁNĂ s.f. Produs de cofetărie de formă prismatică sau cilindrică, compus din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. [< fr. napolitaine, cf. Napoli – oraș în Italia]. substantiv femininnapolitană
NAPOLITÁNĂ, napolitane, s. f. Produs de cofetărie preparat din straturi de foi cu umplutură de cremă. – Din fr. [tranche]napolitaine. substantiv femininnapolitană
NAPOLITÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Napoli. ◊ (s. m.) dialect vorbit în (regiunea) Napoli. II. s. f. produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (< fr. napolitaine) substantiv masculin și femininnapolitan
napolitán adj. m., s. m., pl. napolitáni; adj. f., s. f. napolitánă, pl. napolitáne substantiv masculin și femininnapolitan
napolitán adj. m., (locuitor) s. m., pl. napolitáni; adj. f., (locuitoare; produs de cofetărie) s. f. sg. napolitánă, pl. napolitáne substantiv masculin și femininnapolitan
napolitană | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | napolitană | napolitana |
plural | napolitane | napolitanele | |
genitiv-dativ | singular | napolitane | napolitanei |
plural | napolitane | napolitanelor |