napolitán adj. m., (locuitor) s. m., pl. napolitáni; adj. f., (locuitoare; produs de cofetărie) s. f. sg. napolitánă, pl. napolitáne substantiv masculin și feminin napolitan
NAPOLITÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Napoli. ◊ (s. m.) dialect vorbit în (regiunea) Napoli. II. s. f. produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (< fr. napolitaine) substantiv masculin și feminin napolitan
napolitán adj. m., s. m., pl. napolitáni; adj. f., s. f. napolitánă, pl. napolitáne substantiv masculin și feminin napolitan
| napolitan substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | napolitan | napolitanul | napolitană | napolitana |
| plural | napolitani | napolitanii | napolitane | napolitanele | |
| genitiv-dativ | singular | napolitan | napolitanului | napolitane | napolitanei |
| plural | napolitani | napolitanilor | napolitane | napolitanelor | |