NAPOIÁ vb. I v. înapoia2. verb tranzitivnapoia
napoiat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | napoiat | napoiatul | napoiată | napoiata |
plural | napoiați | napoiații | napoiate | napoiatele | |
genitiv-dativ | singular | napoiat | napoiatului | napoiate | napoiatei |
plural | napoiați | napoiaților | napoiate | napoiatelor |