náos (náosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος. substantiv neutrunaos
naós n., pl. urĭ saŭ oase (ngr. și vgr. naós, templu). Lit. Argea, partea bisericiĭ de la tindă pînă la altar. – La uniĭ náos, pl. e. substantiv neutrunaos
náos s. n., pl. náosuri substantiv neutrunaos
naos n. nava unei biserici. [Gr. mod.]. substantiv neutrunaos
NÁOS, naosuri, s. n. Partea principală a unei biserici ortodoxe, situată între altar și pronaos; navă. ♦ Cella. – Din ngr. naos. substantiv neutrunaos
naos substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | naos | naosul |
plural | naosuri | naosurile | |
genitiv-dativ | singular | naos | naosului |
plural | naosuri | naosurilor |