náos (náosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος. substantiv neutru naos
naós n., pl. urĭ saŭ oase (ngr. și vgr. naós, templu). Lit. Argea, partea bisericiĭ de la tindă pînă la altar. – La uniĭ náos, pl. e. substantiv neutru naos
náos s. n., pl. náosuri substantiv neutru naos
naos n. nava unei biserici. [Gr. mod.]. substantiv neutru naos
NÁOS, naosuri, s. n. Partea principală a unei biserici ortodoxe, situată între altar și pronaos; navă. ♦ Cella. – Din ngr. naos. substantiv neutru naos
| naos substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | naos | naosul |
| plural | naosuri | naosurile | |
| genitiv-dativ | singular | naos | naosului |
| plural | naosuri | naosurilor | |