nana definitie
a da nana expr. a bate un copil mic. invariabil adanana
nánă f., pl. e (sîrb. nana, mamă, bg. nana, mătușă; alb. nană, ngr. nánni. V. naĭcă, neneacă). Ban. Trans. Lele. substantiv feminin nană
nánă s. f., g.-d. art. nánei; pl. náne substantiv feminin nană
nană f. titlu de respect sau de afecțiune dat surorii sau femeii în vârstă. [Serb. NANA, mamă, vorbă din graiul copiilor; v. dadă]. substantiv feminin nană
NÁNĂ, nane, s. f. Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori despre care se vorbește. – Cf. bg., sb. nana, alb. nanë. substantiv feminin nană
NAN s.m. (Med.) Pitic. [Cf. it. nano, lat. nanus < gr. nanos]. substantiv masculin și feminin nan
NAN1 s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus) substantiv masculin și feminin nan
NAN2(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic) substantiv masculin și feminin nan
nan s. m., pl. nani substantiv masculin și feminin nan
Nan m. tipul popular al nerodului: caută Nan iapa și el călare pe ea PANN. [Nume propriu frecvent, devenit peiorativ]. substantiv masculin și feminin nan
NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus. substantiv masculin și feminin nan