namiáză/nămiáză (pop.) s. f., g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi substantiv femininnamiază
NAMIÁZĂ, nămiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază. substantiv femininnamiază
nămiază f., pl. ĭezĭ (d. în și amĭază). Vest. Amează. Pe la nămĭezĭ, pe la amează. substantiv femininnămiază
namiáză/nămiáză (pop.) s. f., g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi substantiv femininnamiază
nămiáză v. namiáză substantiv femininnămiază
NĂMIÁZĂ s. f. v. namiază. substantiv femininnămiază
namiază | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | namiază | namiaza |
plural | namiezi | namiezile | |
genitiv-dativ | singular | namiezi | namiezii |
plural | namiezi | namiezilor |