naméstnic și -snic m. (vsl. na-mĭestĭnikŭ, rus. namĭestnik, d. mĭesto, loc. V. namestie). L.V. Locotenent, vicar, reprezentant. – Și nă- și ne-. substantiv masculin namestnic
!naméstnic (înv.) (-mest-nic) s. m., pl. naméstnici substantiv masculin namestnic
NAMÉSTNIC, namestnici, s. m. (Înv.) Locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească). [Var.: namésnic s. m.] – Din sl. namĕstĕnikŭ. substantiv masculin namestnic
năméstie, -éstnic V. namestie, -éstnic. temporar nămestie
naméstnic și -snic m. (vsl. na-mĭestĭnikŭ, rus. namĭestnik, d. mĭesto, loc. V. namestie). L.V. Locotenent, vicar, reprezentant. – Și nă- și ne-. temporar namestnic
| namestnic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | namestnic | namestnicul |
| plural | namestnici | namestnicii | |
| genitiv-dativ | singular | namestnic | namestnicului |
| plural | namestnici | namestnicilor | |