namáz (namázuri), s. n. – 1. Rugăciunea musulmanului. – 2. (Mold.) Obicei prost, viciu. Tc. (per.) namaz (Lokotsch 1552; Tiktin). substantiv neutrunamaz
namaz n. una din cele 5 rugăciuni zilnice prescrise mahomedanilor: ai făcut namazul astă dimineață ? BOL. [Turc. NAMAZ, rugăciune]. substantiv neutrunamaz
namâz n., pl. urĭ (turc. pers. namaz, rugăciunea pe care musulmanu trebuie s’o facă de cincĭ orĭ pe zĭ). Sec. 18-19. Rugăciunea musulmanuluĭ. Azĭ. Mold. Fam. Obișnuință rea: bețivu și-a făcut namazu. – Și nă-. V. chindie. temporarnamâz
namâz n., pl. urĭ (turc. pers. namaz, rugăciunea pe care musulmanu trebuie s’o facă de cincĭ orĭ pe zĭ). Sec. 18-19. Rugăciunea musulmanuluĭ. Azĭ. Mold. Fam. Obișnuință rea: bețivu și-a făcut namazu. – Și nă-. V. chindie. temporarnamâz
nămáz V. namaz. temporarnămaz
namaz n. una din cele 5 rugăciuni zilnice prescrise mahomedanilor: ai făcut namazul astă dimineață ? BOL. [Turc. NAMAZ, rugăciune]. temporarnamaz