nalt definitie

nalt V. înalt. adjectivnalt

nalt a. (poetic) înalt. ║ n. înălțime: în naltul cerului AL. adjectivnalt

NALT, -Ă adj. v. înalt. adjectivnalt

înált și nalt și (est) nant, -ă adj. (lat. in, în, și altus, înalt, care e un part. d. álere, a nutri; it. sp. pg. alto, sic. autu, fr. haut, pv. aut, cat. alt. V. aliment). Mare, care se ridică maĭ sus de cît [!] alțiĭ: munte, copac, om înalt. Fig. Distins pin [!] rang, aŭgúst: un înalt personagiŭ, o pozițiune înaltă. Superior, sublim: cugetărĭ înalte. Muz. Ascuțit, de sus: voce înaltă. S. n. fără pl. În înaltu ceruluĭ, foarte sus, la mare înălțime. adjectivînalt