nalt V. înalt. adjectivnalt
NALT, -Ă adj. v. înalt. adjectivnalt
înált și nalt și (est) nant, -ă adj. (lat. in, în, și altus, înalt, care e un part. d. álere, a nutri; it. sp. pg. alto, sic. autu, fr. haut, pv. aut, cat. alt. V. aliment). Mare, care se ridică maĭ sus de cît [!] alțiĭ: munte, copac, om înalt. Fig. Distins pin [!] rang, aŭgúst: un înalt personagiŭ, o pozițiune înaltă. Superior, sublim: cugetărĭ înalte. Muz. Ascuțit, de sus: voce înaltă. S. n. fără pl. În înaltu ceruluĭ, foarte sus, la mare înălțime. adjectivînalt
NĂLȚÁ vb. I v. înălța. verb tranzitivnălța
nalt adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nalt | naltul | naltă | nalta |
plural | nalți | nalții | nalte | naltele | |
genitiv-dativ | singular | nalt | naltului | nalte | naltei |
plural | nalți | nalților | nalte | naltelor |