naibă definitie

náiba s. m. art. – Dracul. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Șeineanu, Semasiol., 61), prin intermediul țig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curînd o imprecație generică decît un nume propriu al demonului. Der. propusă de la n’aibă (parte de noi) nu pare normală (ducă-se pe pustiu sau ucigă-l toaca sînt alte denumiri ale demonului; dar ducă-se sau ucigă-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este puțin probabil. – Der. năibui, vb. (a trimite la dracul). invariabilnaiba

!náiba (fam.) s. m. art., g.-d. art. náibii invariabilnaiba

náĭba m., gen. al luĭ (după uniĭ, d. n’ aibă parte, adică „de mine, de noi”. Cp. și cu tc. naibe, nenorocire). Fam. Dracu: țipă parcă l-a apucat naĭba. invariabilnaĭba

NÁIBA s. m. art. (Fam.; adesea în imprecații) Dracul, diavolul. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păți, a da de bucluc, a-și găsi beleaua. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunța la... A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec. invariabilnaiba

nici dracu’ / naiba expr. nimeni. invariabilnicidracu

a da naibii / la naiba expr. a nu se mai interesa (de cineva / de ceva). invariabiladanaibii

nici pe dracu’ / pe naiba expr. (pop.) nimic. invariabilnicipedracu

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri invariabilalluadracul

dat dracului / naibii expr. 1. deștept, isteț; șiret, șmecher. 2. rău, afurisit. invariabildatdracului

a vedea pe dracul / pe naiba expr. a avea necazuri mari. invariabilavedeapedracul