nai definitie
naie f. corabie. [Lat. NAVEM]. substantiv femininnaie
náie (nắi), s. f. – Navă. Lat. nắvem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval. substantiv femininnaie
nái (náiuri), s. n. – Un fel de fluier. Tc. (per.) nai (Șeineanu, II, 268; Roesler 600; Lokotsch 1541). – Der. năiaș, s. m. (rar, cîntăreț la nai); nă(i)er, s. m. (cîntăreț la nai); nai(n)giu, s. m. (cîntăreț la nai), cu suf. -giu; naizan, s. m. (cîntăreț la nai), din tc. naizen (Tiktin). substantiv neutrunai
naĭ n., pl. urĭ (turc. pers. naĭ, neĭ). Un instrument muzical compus din maĭ multe fluĭere paralele unite între ele și de dimensiune din ce în ce maĭ mică: naĭu era fluĭeru zeuluĭ Pan. substantiv neutrunaĭ
nai s. n., pl. náiuri substantiv neutrunai
NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat: a) instrument compus dintr-un sistem de fluiere de dimensiuni diferite, lipite în ordinea mărimii lor; b) fluier de trestie cu șapte găuri. – Din tc. nay, ney. substantiv neutrunai
naiu n. 1. fluier de trestie cu șapte găuri cu sunet dulce și plăcut: doi scripcari și un lăutar cu naiul AL.; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate: și ’n sunet de vioare, de cobze și de naiu AL. [Turc. NAY, lit. trestie]. substantiv neutrunaiu
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinai
| nai substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nai | naiul |
| plural | naiuri | naiurile | |
| genitiv-dativ | singular | nai | naiului |
| plural | naiuri | naiurilor | |