nahláp (nahlápi), s. m. – Tălăzuire, contracurent. Origine suspectă. Pare legat de sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curînd var. a lui năvrap. substantiv masculinnahlap
nahláp și năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold. nord. Pl. Val mare: nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151) nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.) năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și nădlabĭ. substantiv masculinnahlap
nahláp (reg.) (na-hlap) s. m., pl. nahlápi substantiv masculinnahlap
nahlap n. Mold. vârtej de apă curgătoare. [Origină necunoscută]. substantiv masculinnahlap
NAHLÁP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vârtej (mare) făcut de o apă curgătoare. – Et. nec. substantiv masculinnahlap
nahláp și năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold. nord. Pl. Val mare: nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151) nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.) năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și nădlabĭ. temporarnahlap
năhláp V. nahlap. temporarnăhlap
nahlap substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nahlap | nahlapul |
plural | nahlapi | nahlapii | |
genitiv-dativ | singular | nahlap | nahlapului |
plural | nahlapi | nahlapilor |