nahláp (nahlápi), s. m. – Tălăzuire, contracurent. Origine suspectă. Pare legat de sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curînd var. a lui năvrap. substantiv masculin nahlap
nahláp și năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold. nord. Pl. Val mare: nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151) nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.) năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și nădlabĭ. substantiv masculin nahlap
nahláp (reg.) (na-hlap) s. m., pl. nahlápi substantiv masculin nahlap
nahlap n. Mold. vârtej de apă curgătoare. [Origină necunoscută]. substantiv masculin nahlap
NAHLÁP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vârtej (mare) făcut de o apă curgătoare. – Et. nec. substantiv masculin nahlap
nahláp și năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold. nord. Pl. Val mare: nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151) nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.) năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și nădlabĭ. temporar nahlap
năhláp V. nahlap. temporar năhlap
| nahlap substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nahlap | nahlapul |
| plural | nahlapi | nahlapii | |
| genitiv-dativ | singular | nahlap | nahlapului |
| plural | nahlapi | nahlapilor | |