nagode definitie

nágodă (nágode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”. substantiv femininnagodă

nágodă f., pl. e (de la vre-o formă slavă ca bg. nagoda, bagaje; rut. nágoda, ocaziune, negóda, furtună; ceh. náhoda, ocaziune, negoda, răŭ, nenorocire; rus. negód, an răŭ, nenorocire, d. god, an. V. godac). Sud. Fam. Greutate, sarcină, tîrnoață, belea: se ținea ca o nagodă după mine. Monstru, dihanie, gînganie. Pl. Ghidușiĭ, pozne, glume. V. nangută. substantiv femininnagodă

nágodă (reg.) s. f., g.-d. art. nágodei; pl. nágode substantiv femininnagodă

nàgodă f. pl. 1. neplăcere mare, neajuns (vorbă deasă în basmele muntene): nevoi, nagode și greutăți. POP.; 2. duh pocit: nagodele urîte ca un mistreț la cap BOL. nagodele de Iele 'mi luară inima ISP. 3. minunăție: fel de fel de flori, de pasări și câte nagode toate ISP.; 4. nimicuri, secături: nagodele lui te făcea [!] să mori de râs POP. [Slovean NEGOD, vreme nepotrivită (rus. nenorocire); seria sensurilor: neajuns (de vreme), apoi neajuns în genere, ceva rău sau neplăcut, fleacuri]. substantiv femininnàgodă

NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”. substantiv femininnagodă