nagáĭcă f., pl. e (rus. nogaĭka, pron. nagaĭka, adică Nogaĭcă, fem. d. Nogaĭ, Tătar din Crimeĭa). Un fel de bicĭ căzăcesc cu hățu scurt, cu maĭ multe ițe și cu plumbĭ la capetele ițelor. V. cnut, pil 2 și tătarcă. substantiv femininnagaĭcă
NAGÁICĂ, nagaice, s. f. (Reg.) Cnut. [Pl. și: năgăici] – Din rus. nagaika. substantiv femininnagaică
nagaică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nagaică | nagaica |
plural | nagaice | năgăicile | |
genitiv-dativ | singular | năgăici | năgăicii |
plural | năgăici | nagaicelor |