nafură definitie

náfură V. anaforă. substantiv femininnafură

nafură f. V. anafură. substantiv femininnafură

NÁFURĂ s. f. v. anafură. substantiv femininnafură

1) anáforă și -ură f., pl. ĭ și e (mgr. anaforá, oferire, de unde și vsl. anafora și náfora, bg. sîrb. nafora. V. anaforă 2 și prescură. Vest. Un fel de pîne pe care preutu [!] ortodox o binecuvintează [!] la liturghie și o oferă credincioșilor prefăcută în bucățele. Banu cel de anaforă, ultimu ban păstrat cu îngrijire. Fig. Iron. Bucățică de mîncare prea mică. – În est náforă saŭ -ură. V. litie. substantiv femininanaforă

anàfură f. pâine binecuvântată ce se împarte creștinilor după leturghie. [De origină slavo-greacă, vorbă identică cu cea precedentă; de aci și forma scurtată, nafură]. substantiv femininanàfură

ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. substantiv femininanafură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinafură

nafură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nafură nafura
plural nafure nafurele
genitiv-dativ singular nafure nafurei
plural nafure nafurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z