nafeá (naféle), s. f. – Piele scoasă de pe burta unui animal. Tc. (per.) nafa (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1531), cf. sb. nafa. substantiv femininnafea
NAFEÁ, nafele, s. f. (Înv.) Blana de pe pântecele vulpii, cu care se îmblăneau giubelele boierești, căciulile etc. – Tc. nafe. substantiv femininnafea
naféa, f. pl. ele (turc. [d pers.] nafe). Vechĭ. Blană de la pîntecele animaluluĭ. – Și nefea. substantiv femininnafea
nafeà f. blană dela pântecele vulpii: o giubea soioasă îmblănită cu nafea GHICA. [Turc. NAFÈ]. substantiv femininnafeà
nafea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nafea | nafeaua |
plural | nafele | nafelele | |
genitiv-dativ | singular | nafele | nafelei |
plural | nafele | nafelelor |