nadir definitie

NADÍR s.n. Punct de pe bolta cerească diametral opus zenitului, situat la intersecția verticalei unui punct de observație cu suprafața bolții cerești din emisfera opusă. [< fr. nadir, cf. ar. nadir – opus]. substantiv neutrunadir

NADÍR s. n. punct diametral opus zenitului, la intersecția verticalei locului cu bolta cerească din emisfera opusă. (< fr. nadir) substantiv neutrunadir

* nadír n., pl. urĭ (fr. nadir d. ar. nadhir, apus). Astr. Punctu ceruluĭ care e direct supt picĭoarele noastre, în opoz. cu zenit. substantiv neutrunadir

nadír s. n. substantiv neutrunadir

nadir n. Astr. punctul cerului care este direct sub picioarele noastre [opus zenitului]. substantiv neutrunadir

NADÍR s. n. (Astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir. substantiv neutrunadir