NADÉL, nadeluri, s. n. (Rusism înv.) Pământul cu care au fost împroprietăriți țăranii în 1864; loc de împroprietărire. ♦ Porțiune de pământ aparținând bisericii unui sat și exploatată de preot. – Rus. nadel. substantiv neutrunadel
nadel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nadel | nadelul |
plural | nadeluri | nadelurile | |
genitiv-dativ | singular | nadel | nadelului |
plural | nadeluri | nadelurilor |