NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit]. substantiv neutrunacrit
NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite) substantiv neutrunacrit
nacrít (na-crit) s. n. substantiv neutrunacrit
NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se utilizează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit. substantiv neutrunacrit
nacrit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nacrit | nacritul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | nacrit | nacritului |
plural | — | — |