nacealnic definitie

naceálnic (naceálnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv. substantiv masculinnacealnic

naceálnic și -élnic (ea dift.) m. (rus. načálĭnik, șef, comandant, vsl. načenlinikŭ, d. čelo, frunte, čelinikŭ, fruntaș, șef. Celnic înseamnă în Macedonia „fruntaș, bogat”). Vechĭ. Șef de serviciŭ în administrațiune. substantiv masculinnacealnic

naceálnic (înv.) (-ceal-) s. m., pl. naceálnici substantiv masculinnacealnic

NACEÁLNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik. substantiv masculinnacealnic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinacealnic

nacealnic  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nacealnic nacealnicul
plural nacealnici nacealnicii
genitiv-dativ singular nacealnic nacealnicului
plural nacealnici nacealnicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z